Toată comuna Urzicuța știe că, dintre minoritățile etnice, acolo predomină țiganii. În afara acestei comunități, singura care contează e cea bulgărească. Și totuși, la recensământul din 2011, macedonenii au ieșit ca reprezentând 3,45 % din poporul localnic, adică un piculeț peste 100 de făpturi umane. Cu ocazia asta, urzicuțenii au aflat că au conviețuit cu niște etnici care până atunci șezuseră pitiți…
Nu, explicația e alta. La recensământ, chiar de te numești Popescu, poți să-ți declari și naționalitatea chiliană. Cu atât mai mult macedoneană, că e mai de prin zonă. La aceeași numărare a populației de care vorbeam, în toată România au rezultat vreo 700 de macedoneni. Cum de s-o fi pripășit a șaptea parte a lor taman în Urzicuța, Dolj?
Constantina Dumitrescu, șefa Asociației Macedonenilor din România, de loc din Urzicuța, avea tot interesul să amenajeze un sediu de fală pentru filiala din așezare. A făcut-o, pe banii statului:
Și ca să justifice investiția, a găsit și o sută de săteni care să-și revendice originea macedoneană, ce-o fi însemnat asta. Despre mita electorală s-a tot vorbit; poate c-ar fi deplasat să spunem de mita recenzorală. Oamenii ăia din Urzicuța s-au dat macedoneni că le-a plăcut lor cum sună.
Iar sediul AMR, filiala Urzicuța, nu zicem că nu se pune de vreo două ori pe an la dispoziția unor acțiuni ale organizației, după cum vedem chiar pe saitul acesteia:
În restul anului însă, el îi servește de locuință Constantinei Dumitrescu. Tot pe saitul AMR am găsit un material din publicația Macedoneaul de Urzicuța:
Asta-i bună de revista Urzica: la sediul AMR, acasă la doamna Constantina.
Într-o plângere pe adresa DNA, niște foști salariați ai AMR susțin că două femei care în mod curent fac menajul în vila de la Urzicuța a doamnei Constantina, Mariana Tanciu și Ileana Stancu, sunt angajate cu alte funcții și plătite din vistieria statului.
